Primaria Municipiului Galati

Muzeul de Istorie Galati a pornit cu un patrimoniu modest de 460 de bunuri, ajungand astazi la peste 50.000 de bunuri. Institutia cuprinde sectii de sine statatoare: Muzeul "Casa Cuza Voda", Casa Memoriala "Costache Negri"(de la Manjina), muzeul propriu-zis si lapidarium-ul. Muzeul editeaza anuarul "Danubius" si dispune de o biblioteca documentara cu peste 8.000 de volume de lucrari stiintifice si publicatii de specialitate. Colectiile muzeului cuprind piese si unelte din paleolitic, neolitic, epoca bronzului si fierului, bunuri apartinand culturii grecesti si romane, medievale si numismatica.

Infiintat in anul 1956 (Muzeul de Stiintele Naturii) s-a organizat pe baze stiintifice, incepand din 1959. In colectiile sale, este relevata fauna si flora specifica zonei de la Dunarea de Jos. Valorificarea culturala si stiintifica s-a facut prin expozitia permanenta, expozitii temporare, sesiuni de comunicari, simpozioane si publicatii.
COMPLEXUL MUZEAL DE STIINTELE NATURII DE LA DUNAREA DE JOS face parte din marile muzee de stiinte ale naturii din Romania. Cu o istorie scurta , de aproximativ 50 ani, incepand cu anul 1990, muzeul intra intr-o etapa noua de dezvoltare si modernizare prin promovarea unui proiect ce-i schimba structura si amploarea.

Infiintat in 1956, Muzeul de arta din Galati cuprindea la data inaugurarii 148 de lucrari apartinand unor artisti din toate perioadele. In 1967, dupa 11 ani de existenta, cand patrimoniul sau crescuse la 889 de opere, muzeul a fost instalat in cladirea monumentala a fostului Palat Episcopal, inaugurata la 8 septembrie 1901, monument de arhitectura. O data cu mutarea in noul sediu, muzeul si-a schimbat si profilul, devenind muzeu de arta moderna si contemporana. In primavara lui 1973 s-a intitulat Muzeul de Arta Contemporana, iar din 1991 si-a schimbat titulatura in Muzeul de Arta Vizuala.

In contextul marilor descoperiri ce se refera la istoria antica a patriei noastre, Barbosii au capatat de-a lungul timpului o deosebita importanta arheologica si turistica, prin aceea ca, pe dealul Titighina, dainuiesc de milenii valoroase urme de locuire umana, specifice culturii autohtone geto-dacice si stapanirii romane. Statiunea arheologica se afla pe tereasa inferioara, deasupra luncii Siretului, in apropiere de varsarea acestuia in Dunare. Locul domina intreaga regiune din jur, inaltandu-se ca un bastion natural, de forma tronconica, cu o buna vizibilitate indreptata mai ales catre zona inundabila a Siretului si a marelui fluviu.